De Craciun vreau sa va spun o poveste.
A fost o data o fetita care locuia impreuna cu parintii ei in Basarabia, intr-un sat frumos de pe malul Nistrului. In fiecare iarna astepta cu nerabdare sa vina Anul Nou si Mos Gerila cu dulciuri si cadouri sub brad, pe care le impartea cu fratele ei mai mic. Apoi, astepta sa vina Craciunul, pe 7 ianuarie, pentru ca atunci se adunau toate “nemurelele” la Bunica Mare si avea sa primeasca de la fiecare din cei 6 unchi covrigi si banuti pentru o colinda.
De fiecare data fetita se intreba (pe buna dreptate) de ce Craciunul vine dupa Revelion, cand la altii este invers, sau de ce ei sarbatoreau Anul Nou “pe nou”, iar Craciunul “ pe vechi” … Dileme de copil care aveau sa se risipeasca cu timpul
Anii treceau, si toti copiii din familia mare si-au luat zborul spre o viata mai buna pe alte meleaguri, insa in fiecare iarna, de sarbatori, ei aveau grija sa se intoarca acasa si sa se adune in jurul unei mese atat de mari, ca nu-ti ajungeau degetele de la amandoua maini ca sa-i numeri pe toti.
in acele momente Bunica Mare (strabunica fetitei) statea intr-un colt si le asculta povestile, blajina, mandra si fericita ca i-au venit puiii acasa – toti cei 7 copii, 17 nepoti si 4 stranepoti…
Aceasta este cea mai vie si pretioasa amintire a fetitei despre Craciun.
Au mai trecut niste ani, fetita a crescut si are propria ei familie. Craciunul a inceput sa aiba o alta semnificatie, pentru ca isi da seama ca acum construieste amintiri de Craciun pentru puiul ei. Iar partea cea mai frumoasa este ca poate sarbatori Craciunul de doua ori 🙂
Pe 7 ianuarie, in fiecare an, se intoarce la cuib, la parintii deveniti bunici, pentru a retrai amintirile Craciunului din copilarie.
Nu uitati sa petreceti cat mai mult timp cu cei dragi! Craciun fericit!
