Obisnuiam sa pun postari pe Facebook de fiecare data cand mergeam acasa de Craciun si de Paste. Eram atat de fericita sa ma intorc pe meleagurile natale, sa ma reconectez cu familia, cu natura, sa ma bucur de toate traditiile de sarbatori, incat imi doream sa impartasesc asta cu toata lumea.
Nu mi-a trecut prin cap ca poate nu toti sunt la fel de norocosi ca mine, sa se poata intoarce acasa in momentele care conteaza. Am citit ca suntem peste un milion de basarabeni raspanditi in lumea mare. Fiecare cu dorul lui, cu anii lui traiti departe, dar cu gandul la cei ramasi acasa. Poate nu toti au plecat de ”florile marului”, dar cu siguranta fiecare dintre noi a lasat in urma parinti, bunici sau prieteni pe care ar vrea sa ii revada macar o data pe an, de Paste, daca ”se primeste” 🙂
Acum doua saptamani ma intorceam de peste Prut si am auzit un fragment audio care m-a emotionat. Imi amintesc ca m-am gandit atunci: ce reclama reusita pentru a promova parcursul nostru european. Ieri am dat peste varianta video completa si vreau sa ii felicit pe autorii care, dincolo de mesajul politic, au atins inimile tuturor basarabenilor care au doua locuri unde se simt ”acasa”.
Acum o saptamana m-am dus iar cu gandul acasa, caci pe 13 mai a fost Pastele Blajinilor in Basarabia, o sarbatoare despre care scrie atat de frumos Sergiu in articolul lui.
Inimi pline si zile senine sa avem cu totii!
